Să citeşti o carte, să parcurgi pagină după pagină un volum de benzi desenate, chiar să urmăreşti un film, seamănă foarte mult cu aventura străbaterii unui drum. Când cartea are mai multe volume, când o mulţime de poveşti secundare se întretaie cu povestea principală, drumul pare pe deasupra unul plin de peripeţii, pentru că ai de străbătut cale lungă, fiind înconjurat de peisaje miraculoase, ai de făcut ocoluri surprinzătoare, trebuie să-ţi porţi paşii peste poduri şi viaducte. Este chiar situaţia ciclului de faţă, al „Inimii de broscuţă”, despre care mă conving tot mai mult că este scris „pentru toate vârstele”, adică pentru bunici, părinţi şi copii deopotrivă. Volumul al II-lea, Primii paşi spre maturitate introduce într-un mod cu totul impresionant elemente mitologice, ce ţin de creştinismul primitiv şi folcloric - unele, de păgânism - altele, în această poveste cumva „realistă”, chiar dacă scrisă în cheia fantasticului şi a miraculosului.
Pentru cititor, indiferent de vârstă, lectura acestor volume sunt cu siguranţă o desfătare. Pentru cititorul tânăr, foarte tânăr, pentru cel care încă nu citeşte, ci i se citeşte, este însă şi un fel „carte de învăţătură”, prin intermediul căreia îşi poate explica şi ceea ce trece de primul strat al receptării sau poate lua contact cu dimensiunea etică a existenţei noastre în lume.