Odiseea. Batrachomyomachia

„In Iliada, prins in vartejul actiunii, cititorul – ca si poetul – n-are parca ragazul sa gandeasca; in Odiseea, poezia insasi e o poezie a reflexiunii, izvorata din frumusetea pe care aceasta stie s-o descopere in lucrurile cele mai umile... Odiseea... e asemenea multor poeme in care spiritul se inalta la nivelul unei contemplatii care e eliberare si uitare.”, D.M. Pippidi Atribuita lui Homer, „Odiseea” este un titlu de referinta pentru cititorul contemporan. Cartea abordeaza o tema universala si complexa: calatoria ca forma a descoperirii de sine, ca metafora a vietii. Opera este alcatuita din 12.200 de versuri impartite in 24 de cantece, descriind ratacirile regelui dupa zece ani de razboi si inca alti zece ani de peripetii in drumul sau de reintoarcere pe mica insula Itaca. „Am intalnit pe urma si naluca neasemuitului Hercule, doar naluca lui, caci el se afla printre nemuritori la ospete si era sotul tinerei Hebe, fiica lui Zeus si a Herei. Hercule, viteazul fara egal, mi-a amintit ca si el, candva, a coborat in lumea mortilor pentru a rapi pe inspaimantatorul Cerber, cainele monstruos, care pazea taramul celor fara de viata. Cand naluca lui Hercule disparu in bezna, navala mortilor deveni atat de mare si vuietul lor atat de asurzitor, incat ingalbenii de teama, cutremurat la gandul ca nu cumva neinduratoarea Persefona sa trimita spre mine capul inconjurat de serpi al teribilei Gorgone, care putea sa te transforme, daca o priveai, in stana de piatra. Plecai in graba spre corabie si, cum am ajuns, am poruncit lopatarilor sa vasleasca din toate puterile. Stradania lor fu ajutata din plin de o adiere trimisa de zeita, care umfla panza vasului, asa ca inaintam pe valuri cu toata repeziciunea."