Plimbarea

Aceasta carte a aparut cu sprijinul Hungarian Book Foundation.

Plimbarea este povestea unui copil abandonat al revolutiei, un orfan al Estului la intersectia marilor conflicte ideologice. Este relatarea maturizarii sale intr-o lume framintata de insurectii impodobite cu pene de paun, marcata in egala masura de ostilitatea celor din jur si de dragostea putinilor apropiati, ce vor cadea pe rind in bratele mortii. Copilul care incarunteste in somn, blestemat parca sa-i piarda pe toti cei de care se ataseaza, deapana firul unei vieti de-o stranietate care sfirseste prin a deveni dureros de familiara. Concizia fermecator controlata a stilului contribuie in mod semnificativ la construirea unei atmosfere de un cenusiu apasator, sfisiat pe alocuri de explozii bine dozate de culori stridente.

"Cititorule! Ai pus deja mina pe aceasta carte. Te rog sa o rasfoiesti si sa citesti trei fraze. Plimbarile au efect curativ. Chiar farmec. O plimbare temeinica poate prelungi cu ani buni viata plimbaretilor, a locurilor de pelerinaj. In acest sens, Plimbarea nu este doar un roman, ci si o plimbare. O forta tamaduitoare. Iar boala nu este decit decadenta. Plimbarea descrie decadenta si se ridica impotriva ei. A existat odinioara un imperiu printre ale carui ruine traim noi. Epoca lui de aur a fost una de argint, iar cea de argint a fost de fier. Si doar in aparenta etern: obiectele ni s-au pastrat, insa oamenii lui au murit aproape intotdeauna... Dar sint suficiente doar citeva nume de statiuni balneare si vedem aievea un imperiu intreg, de la Marienbad pina la Tusnad si de la Abbazia pina la Baile Tatra. Una dintre locatiile Plimbarii este o statiune balneara, dar nu in epoca ei de aur, ci mult mai tirziu, undeva intre 1968 si 1992. Majoritatea celor care au apucat sa-i vada epoca de argint au murit inca de cind cei din generatia lui Attila Bartis erau copii. Acum, scriitorul epocii de plastic tirzii le cinta respectuos prohodul. Se pare ca Plimbarea e primul roman care o face." (Istvan Kemeny)

"Dupa parerea mea, Editura Polirom a intrat in posesia unei rare bijuterii literare. O lucratura miniaturala demna de vechii maestri orientali aduce laolalta desertaciunea, revolutia, pustiirea, iubirea, framintarea, fuga si neputinta. Mai cred ca Plimbarea reuseste unul din marile paradoxuri posibile: splendoarea iese deasupra, ca o spuma, dintr-o tristete sfisietoare." (Filip Florian)