„Textele lui Sorin Stoica năucesc din prima clipă, obligă să‑l admiri, să‑l iei în seamă. Un talent viguros, năvalnic. O dicție clară, inconfundabilă, și un curaj nebun – curajul de a scrie despre lumea noastră plină de opinteli, de răutăți și de rătăciri, aparent fără ieșire. În timp ce noi, prozatorii cu pretenții, tăcem sub diferite pretexte, Sorin Stoica își publică înjurăturile lui literare cu temeritatea și orgoliul debutantului consacrat. La vârsta lui de douăzeci și unu de ani nu se teme de nimic. Singura slăbiciune (vocație) este scrisul, curiozitatea de a cunoaște oameni simpli și pitorești. Oameni vii. Cred că, prin acest volum, ceva începe să se întâmple în proza română.“
(Sorin Preda)