Autori precum Gh. Asachi, Ion Heliade-Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Nicolae Balcescu, Alexandru Odobescu sau B. P. Hasdeu sunt repere de lectura pe care colectia de „Literatura romana romantica“ le repune in circulatia valorilor culturale.
Desi toata critica e de acord ca proza reprezinta o parte durabila a literaturii lui Alecsandri, putini au luat-o in serios, majoritatea comentatorilor parand a se inspira din frivolitatea si umorul atribuite scriitorului insusi. Hibrida, in felul romantismului Biedermeier (insemnari de calatorie, jurnale, biografii, amintiri, studii de moravuri, fiziologii, epistole, nuvele si chiar mici romane sentimentale, eseuri critice ori filozofice s.a.m.d.), aceasta proza este, alaturi de a lui Negruzzi, cea mai valoroasa din primele sase-sapte decenii ale secolului XIX, sintetizand pe alocuri principalele tendinte contemporane ori anticipand altele din jurul lui 1900.
Nicolae Manolescu