În pulsul vieţii de zi cu zi, în pulsul pe care-l simţi la încheietură sau în urechea înfundată în pernă, stă de fapt misterul care te ajută să faci următorul pas şi următorul gest.
Julian Barnes scrie elegiac şi graţios despre sughiţurile, crizele şi pragurile vieţii. Povestirile lui, în care se aud ecouri discrete din Flaubert, ne schimbă harta chipului când cu un zâmbet, când cu o lacrimă.
Puls este o carte din care aflăm cât de subţire e gheaţa pe care patinăm spre ieşire şi cât de mică distanţa dintre speranţă şi abdicare.
„Scriitorul trebuie să fie universal în compasiune şi proscris prin propria natură. Abia atunci el poate să vadă limpede. Viaţa unui scriitor este, la fel ca a altor oameni, plină de slăbiciune şi de înfrângeri. Contează doar munca. Şi totuşi, munca poate fi îngropată – pe jumătate sau pe de-a-ntregul – chiar de viaţă.“
JULIAN BARNES
„Ca oameni, putem fi mai buni sau mai răi, fericiţi sau amărâţi, de succes sau eşuaţi, dar ceea ce suntem, înăuntrul acestor categorii mai largi, precum şi felul cum ne autodefinim, spre deosebire de modalitatea genetică în care suntem definiţi, se leagă de ceea ce numim «gust». Şi totuşi, cuvântul – poate din cauza numărului mare de accepţii – e de natură să inducă-n eroare cu uşurinţă. «Gust» poate să implice reflecţia calmă, pe când derivatele lui – gustos, bun-gust, fără gust, prost gust – ne duc într-o lume a diferenţierilor de nuanţă, a snobismului, a valorilor sociale şi-a pieselor de mobilier moi. Gustul adevărat, gustul esenţial, e mult mai instinctiv şi necugetat. El spune: eu, aici, acum, asta, tu. Dowell, povestitorul din Soldatul cel bun al lui Ford Madox Ford, spune despre Nancy Rufford: «Voiam să mă-nsor cu ea aşa cum unii oameni vor să meargă la Carcassonne». Îndrăgostirea e cea mai violentă expresie a gustului pe care-o cunoaştem.“
JULIAN BARNES, Puls