„Răscoala este de departe cel mai bun roman românesc" – scria Eugen Ionescu într-o carte pornită pe negație, Nu (1934). „Accelerația în progresie geometrică a acțiunii" îl încânta și făgăduia să vorbească altă dată pe larg despre ea. Între alte calități ale acestei cărți „unice", „grandioasă și bogată ca o epopee", mai reținea „marile linii, marile mișcări, marile forțe", impresia pe care o lasă „de furtună, de vuiet asurzitor, urmat de o liniște mortuară".
Ov. S. CROHMĂLNICEANU