MICHEL DEGUY, poet, filozof, s-a născut în 1930 la Paris. Este profesor emerit la Universitatea Paris VIII; a fost preşedinte al Colegiului Internaţional de Filozofie (1989-1992) și al Casei Scriitorilor – Paris (1992-1998). A fondat (1977) și conduce de peste patruzeci de ani revista PO&SIE (Éditions Belin), care a primit, în 1996, premiul „Diderot-Universalis”. Este laureat al premiilor „Fénéon”, „Max Jacob”, „Mallarmé”, precum şi al Premiului Naţional francez pentru Poezie (1989). Antologia cuprinzând poemele sale din perioada 1960-1995, strânse în trei volume apărute la Editura Gallimard, a obţinut Marele Premiu pentru poezie al Societăţii franceze a Oamenilor de Litere. A condus colecţia de poezie a editurii Belin şi face parte din Comitetul de lectură al revistei Temps Modernes. Este Cavaler al Legiunii de Onoare (noiembrie 2010).
Opera lui e publicată în principal la editurile Gallimard (două volume în colecția «Poésie/ Gallimard», reunind poemele apărute între 1960-2007), Seuil (în colecțiile «Fiction et Cie» și «Librairie du XXIe siècle»), Galilée (șase volume, între care La Raison poétique, 2000, și La Vie subite, 2016) și Hermann. (Écologiques, 2012; La Fin dans le monde, 2009). Unul dintre textele sale relatează cei douăzeci și cinci de ani petrecuți în comitetul de lectură de la Gallimard (Le Comité, editura Champ Vallon, 1988). Trebuie amintit, printre numeroasele sale eseuri, acela consacrat lui Marivaux: La Machine matrimoniale (Gallimard, colecția «Tel», 1982).
Cele mai recente titluri reprezintă volume de poeme: Poèmes et Tombeau pour Yves Bonnefoy (La robe noire, 2018), Divan amoureux (Alger, 2018), Prose du suaire, poem în douăzeci de limbi (Almanar, 2015), dar și de poetică: Noir, impair et manque (Editura Argol, 2016), L’Envergure des comparses (Hermann, 2017).
Face parte din Colegiul Onorific al revistei Secolul 21, unde susţine şi rubrica „Extremul contemporan”. EDITORIAL