Vezi mai multe„Carte a sfâşierilor tragice şi a iluziilor pierdute, a prieteniilor fierbinţi şi a despărţirilor definitive, a utopiilor năucitoare şi a credinţelor sfărâmate, Secolul meu face parte din acel inestimabil tezaur al adevărului despre un secol devastat de năluci ideologice cu efecte catastrofale. O aşez alături de mărturisirile unor Panait Istrati, Arthur Koestler, Aleksandr Soljeniţîn, Varlam Şalamov, Margarete Buber-Neumann, Whittaker Chambers şi Ignazio Silone. Comunismul a urmărit distrugerea omului interior, spune Wat. În cazul său, eşecul acestui proiect a fost total. Omul interior a învins.“ (Vladimir TISMĂNEANU)
„Publicată la câţiva ani după moartea lui Wat, această remarcabilă transcriere a memoriilor sale înregistrate înflăcărează imaginaţia. Asemenea lui Dostoievski şi Soljeniţîn, Wat îşi evocă viaţa de deţinut politic cu o precizie dureroasă, împletindu-şi amintirile cu portrete pline de compasiune sau comice ale tovarăşilor săi de detenţie şi ale gardienilor. Dar geniul lui Wat se află dincolo de evocarea remarcabilă a locurilor şi de portrete... Adevărata sa forţă iese la iveală prin implicaţiile politice şi spirituale ale peregrinărilor lui prin treisprezece închisori poloneze şi ruseşti în anii ‘30 şi ‘40. Wat începe prin a fi comunist şi evreu şi sfârşeşte ca anticomunist şi creştin care continuă să-şi afirme evreitatea. Mai presus de toate, el îşi apără viaţa interioară...“ (Library Journal)
„Ca document al unui martor istoric, Secolul meu este o lucrare extraordinară. Dar, mai mult decât atât, este o capodoperă a genului autobiografic. Vocea lui Wat este irezistibilă, şi el îşi spune povestea cu o asemenea rigoare şi inteligenţă, cu o asemenea căldură umană copleşitoare, încât cuvintele lui te schimbă pentru totdeauna... Este o realizare magnifică, una dintre cele mai mişcătoare şi puternice cărţi pe care le-am citit vreodată.“ (Paul AUSTER)
„Un poet polonez îşi povestea viaţa altui poet polonez, mai tânăr cu o generaţie... Aveam sentimentul că se naşte o înregistrare cu dublă semnificaţie: oferea informaţii despre comportamentul intelectualilor din secolul XX, paralizaţi şi pietrificaţi de imaginea comunismului, care era pentru ei ca un cap al Meduzei; şi era un adaos indispensabil de acum înainte pentru orice manual de literatură polonă consacrat secolului nostru... Este o imagine panoramică dinamică, cu o acţiune ce se desfăşoară pe diferite latitudini geografice, de la Paris... până la poalele Pamirului.“ (Czesław MILOSZ)