Seductia - Voluptate, cruzime si amagire

”Ce este, totuşi, seducţia? S-ar putea ca nicio definiţie să nu fi e posibilă în termenii strânşi ai logicii formale. Avem de-a face cu un concept ce scapă ori de câte ori este somat să se dea prins. Poate că doar sugestiile îi convin, perifrazele, comparaţiile, metonimiile, acele indicii care pot conduce spre seducţie, fără însă a o speria. Neadevărul există numai în măsura în care gândim, ne lămureşte Nietzsche. Graţie unui raţionament similar, lumea se petrece numai în orizontul ispitei. Seducţia este drumul, calea dinspre dimineaţă înspre seară. Mereu alt drum, desenat după profi lul de personalitate al fi ecăruia. Pe cale, nu suntem singuri. Cei pe care îi întâlnim, în stare să ne seducă sau nu, sunt promisiunea unei seri bogate, aurifere, sau a uneia sterile, ce trece într-o somnolenţă tâmpă, după o zi irosită.” (Florin Ardelean)