Sint o baba comunista! a stat la baza piesei de teatru „Baba comunista”, a carei premiera a avut loc in 2010 la Teatrul Bouwkunde din Deventer, Olanda. Versiunea franceza a cartii a fost dublu nominalizata la Premiile Europene Jean Monnet, Franta, 2008, iar versiunea poloneza a fost nominalizata la premiul pentru literatura central-europeana „Angelus” in 2011.
Ne aflam la aproape zece ani de la caderea dictaturii ceausiste, cu putin timp inaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionara, care si-a trait cea mai mare parte a vietii sub regimul „puterii populare”, primeste un telefon de la Alice, fiica sa, emigrata in Canada, fiind indemnata „sa nu voteze cu fostii comunisti”. Acest telefon, urmat de alte discutii in contradictoriu, o arunca pe Emilia intr-o adevarata criza identitara, din care incearca sa se salveze rememorind trecutul si cautindu-si justificari, in ochii ei si ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Insotiti mereu de umor si autoironie, ne intoarcem spre copilaria si adolescenta Emiliei, intram in miezul nostalgiei paradoxale dupa dictatura, pulsam in ritmurile vietii cotidiene si intelegem din interior problemele epocii.
„Dan Lungu are marele talent de a utiliza cu maiestrie stilul oral pentru a prezenta situatiile cu mult umor subversiv. El se situeaza in traditia marelui umorist ceh Jaroslav Hasek, creatorul bravului soldat Svejk. Este un autor de mare valoare al Romaniei postsocialiste, continuind timpurile de aur ale literaturii interbelice.” (Berliner Zeitung)
„Satirist savuros, Dan Lungu nu inceteaza sa exploreze nevrozele tarii sale. Reprezentind noua generatie romaneasca de scriitori, autorul ne-a cucerit deja cu romanul Raiul gainilor. Dulce-amar si adesea provocind risul, romanul Sint o baba comunista! foloseste umorul pentru a surprinde cu acuitate transformarile societatii romanesti.” (Livres Hebdo)
„Lungu nu vrea sa fie un moralist. El nu acuza pe nimeni, nu sugereaza nimanui ce are de facut. Societatea este plina de contradictii... Daca acestea nu pot fi intotdeauna explicate, macar pot fi descrise.” (Salzburger Nachrichten)