Trecere petrecere

Ioana Ieronim este autoarea mai multor volume de poezie, printre care Triumful Paparudei (poezie narativă, ediții multiple, inclusiv Bloodaxe, Anglia și Germania) și Egloga (narațiune lirică, în curs de apariție în Statele Unite, în traducerea lui Adam J. Sorkin); mai recent, În sunet de joagăr (Tracus Arte), Când strugurii se prefac în vin (Cartea Românească), Cifre în delir. Casa Poporului (colaj și versuri, bilingv, Editura Vremea; ediție nouă Liternet, 2019). Volum de teatru, Liber la Casino (Tracus Arte). Online: Cămășile (teatru); Ariadne’s Veil; Omnivorous Syllables (versuri). Poezie publicată în țări europene și Turcia, Israel, SUA. Participant la spectacole multimedia (în Romania și SUA). Studii despre teatrul balcanic și israelian. Eseuri în reviste românești și străine. Traduceri de poezie și de teatru, de la Shakespeare la Arthur Miller și Tony Kushner. A fost redactor pentru enciclopedii străine până în 1990, apoi ziarist cultural, atașat cultural al României la Washington, director de program Fulbright la București. Membră în Uniunea Scriitorilor și Centrul PEN România.

Trecere petrecere de Ioana Ieronim este, evident, un volum al trecerilor. Poemele au un ton vechi și blând, învăluitor-tânguitor pentru cei trecuți dincolo. Iubirea din ele este cea a unei lămpi de veghe. O undă de nostalgie îi aduce în răstimpuri pe cei dragi la masă, „împreună”. Un „împreună” care adună generații, un „împreună” al memoriei bine rostuite. În Trecere petrecere, Ioana Ieronim devine păstrătoarea unei zestre ce trebuie trecută mai departe. – Doina Ioanid

După o serie de volume de versuri remarcabile, Ioana Ieronim oferă cititorilor cartea de poeme Trecere, petrecere care, în opinia mea, constituie o culme a liricii ei, atât ca profunzime, cât şi ca performanţă artistică. Viziunea scriitoarei se decantează aici atingând transparenţe de cristal şi o simplitate rafinată a expresiei, amintindu-mi de idealul „poeziei pure” visat de Valéry, Mallarmé, dar şi de Ion Pillat. După ce, în creaţiile anterioare, Ioana Ieronim a apelat constant la arhetipuri din arhiva culturii greco-latine şi din literatura română şi universală, pentru a da chip şi nume imponderabilelor ei sufleteşti, în acest nou volum ea reuşeşte să îşi făurească o mitologie proprie, fondată pe o abisală experienţă a vieţii şi a morţii. Cartea ei ne oferă o suită de meditaţii asupra trecerii în nevăzut atât a unor fiinţe iubite precum mama, bunica, tatăl, cât şi a lumii satului de altădată. Frumuseţea unică a acestor poeme derivă din puterea autoarei de a-şi sublima suferinţa pierderilor într-o luminoasă recuperare a celor dispărute. – Monica Pillat