”Mărturisesc
că sunt o fană a surorilor Surducan. Nu știu cum reușesc, dar
toate cărțile lor pe care le-am văzut ilustrate și/sau scrise
sunt superbissime. Vacanța
lui Nor,
la care am ajuns mai târzior, nu face excepție, ba dimpotrivă: e
una dintre cele mai faine benzi desenate pe care le-am citit și
privit în ultima vreme. Ele introduc aici elemente contemporane (cum
ar fi atracția irezistibilă pe care o au gadget-urile pentru cei
mici, respectiv dependența de ele), pe care le îmbină armonios cu
elemente fantastice și folclorice. Subtil, pun pe masă și presară
printre rânduri și câteva probleme spinoase ale societății de
astăzi – eu am văzut în cartea aceasta și o frumoasă pledoarie
pentru diversitate (veți înțelege despre ce este vorba
post-lectură), de pildă.
Pe
foarte scurt, Vacanța
lui Nor se
dovedește a fi o vacanță cu totul și cu totul altfel decât și-ar
fi imaginat (și dorit) protagonistul nostru – Nor, firește –,
un puști simpatic, cu mâinile și ochii lipiți de consola sa.
Planurile de a se juca virtual încontinuu pe timpul verii îi sunt
deturnate de părinții lui care, cu un fals pretext, îl lasă la
bunicii săi, într-un sat izolat, fără acces la un computer sau
încărcător la consolă. Tragedie! Bine, e drept că bunicii lui nu
sunt bunici obișnuiți: bunicul este crescător de nori, iar bunica
este nimeni alta decât Muma Pădurii. Iar prietenii pe care și-i va
face încet, încet nu sunt nici ei chiar tipici. Să nu mai zic de
aventurile în care pornesc împreună, de lecțiile învățate, de
solomonari sau zmei...”
Eli Bădică