Persepolis este povestea subtila a unei fete din Iran, ce se desfasoara in timpul Revolutiei islamice. Prin ochii personajului principal, Marjane, o fetita precoce si directa in varsta de 9 ani, vedem cum sperantele oamenilor sunt zdrobite pe masura ce fundamentalistii preiau puterea - fortand femeile sa poarte val si intemnitand mii de oameni.
Inteligenta si neinfricata, ea ii fenteaza pe "gardienii sociali" si descopera muzica punk. Dar din momentul in care unchiul ei este executat in mod fara sens si bombele incep sa cada peste Teheran in razboiul dintre Iran si Irak, frica de zi cu zi ce insoteste traiul in Iran este palpabila.
Pe masura ce creste, indrazneala Marjanei ii face pe parintii acesteia sa isi faca griji cu privire la siguranta ei. Astfel, la varsta de 14 ani, acestia iau dificila decizie de a o trimite la scoala in Austria. Vulnerabila si singura intr-o tara straina, fata trece prin experientele tipice ale adolescentei. Cu timpul este acceptata si chiar gaseste iubirea, dar dupa ce termina liceul, se simte singura si ii este foarte dor de casa.
PERSEPOLIS
Marjane hotaraste sa se intoarca in Iran pentru a trai aproape de familia ei, desi acest lucru inseamna ca trebuie sa poarte val si sa traiasca intr-o societate tiranica. Dupa o perioada dificila de adaptare, incepe sa urmeze cursurile scolii de arte si se casatoreste, in tot acest timp continuand sa comenteze ipocrizia pe care o vede in jur. La varsta de 24 de ani, realizeaza ca, desi este complet Iraniana, nu poate trai in Iran. Cu inima sfasiata, decide sa isi paraseasca patria si sa plece in Franta, optimista in ceea ce priveste viitorul ei, marcat permanent de trecut.
Titlul PERSEPOLIS vine de la capitala Persana fondata in secolul 6 I.Hr. de catre Darius I., mai tarziu distrusa de Alexandru cel Mare. Este un fel de a aminti tuturor ca exista o civilizatie veche si mareata, atacata de valuri de invadatori, dar mentinandu-se de-a lungul mileniilor, care este mai profunda si mai complexa decat felul in care oamenii vad Iranul in prezent - o monocultura a fundamentalismului, a fanatismului si a terorismului.
"Parerea mea este ca nu ar trebui sa judecam o natie intreaga dupa actiunile gresite ale catorva extremisti", spune Satrapi. “De asemenea, cred ca nu ar trebui sa uitam iranienii care au murit in inchisoare luptand pentru libertate, care au murit in razboiul contra Irakului, care au suferit sub diferitele regimuri represive sau pe "cei care au fost fortati sa isi paraseasca familiile si patria."