Ademenitoare povara

”Ademenitoare povară, arta este asumată ca opțiune individuală (Trecerea între lumi), ca semn al destinului (Ana), ca sens al împlinirii, după ce va fi parcurs trudnice etape întru inițiere (….) și desăvârșire (Bolta cu minuni). Văzute frontal, monumentale, în conture puternice, trasate atent și hotărât, personajele Daliei Bialkovski sunt reprezentate în momente de concentrare, de străduință și stăruință, de abandon, de iubire, de fericire; în prima situație arătată, doamne în veșminte belle époque (…) – pălării înalte cu boruri largi și voaluri, rochii lungi și ample -, par adâncite în lumea lor, cu zâmbet enigmatic pe chipul abia sugerat (Introspecție) sau în brațele bărbatului care poartă vânjos, mirabila povară; străduința și stăruința pot fi identificate în atitudinea Dresorului sau a Doamnelor de societate; starea de abandon este resimțită de parteneri în toiul Dansului, atunci când în jur nu mai există decât ritm, sunete și bucuria de a trăi; iubirea este a mamei care își contemplă pruncul (Ocrotire, Primul pas), iar fericirea – în brațele bărbatului pereche (Tangoul)” – Dr. Doina Păuleanu, critic de artă, Director Muzeul de Artă Constanța.