Aripi de otel

Când eram mic, foarte mic, mă lua tata la el, la muncă. El era subofițer de radiolocație la o bază militară din Iași, care împlinește curând o sută de ani.

Stătea în fața unor cadrane uriașe care scanau spațiul aerian de peste toată Moldova.

Căscam și eu gura pe-acolo. Și îmi zicea „ăsta e avion amic, ăsta e tot avion amic, pentru că e verde”. Păi și inamic? întrebam eu dornic de acțiune, cu gândul la tunurile din curte.

„Când se face punctul ăsta roșu, avionul e inamic”, mi-a recunoscut tata că n-a văzut niciodată avioane inamice, era vreme de pace în anii 90.

Mai multe poti citi aici.

Când eram mic, foarte mic, mă lua tata la el, la muncă. El era subofițer de radiolocație la o bază militară din Iași, care împlinește curând o sută de ani.

Stătea în fața unor cadrane uriașe care scanau spațiul aerian de peste toată Moldova.

Căscam și eu gura pe-acolo. Și îmi zicea „ăsta e avion amic, ăsta e tot avion amic, pentru că e verde”. Păi și inamic? întrebam eu dornic de acțiune, cu gândul la tunurile din curte.

„Când se face punctul ăsta roșu, avionul e inamic”, mi-a recunoscut tata că n-a văzut niciodată avioane inamice, era vreme de pace în anii 90.

Mai multe poti citi aici.

Când eram mic, foarte mic, mă lua tata la el, la muncă. El era subofițer de radiolocație la o bază militară din Iași, care împlinește curând o sută de ani.

Stătea în fața unor cadrane uriașe care scanau spațiul aerian de peste toată Moldova.

Căscam și eu gura pe-acolo. Și îmi zicea „ăsta e avion amic, ăsta e tot avion amic, pentru că e verde”. Păi și inamic? întrebam eu dornic de acțiune, cu gândul la tunurile din curte.

„Când se face punctul ăsta roșu, avionul e inamic”, mi-a recunoscut tata că n-a văzut niciodată avioane inamice, era vreme de pace în anii 90.

Mai multe poti citi aici.