Vezi mai multeAșa este bucureșteanul, din moși, strămoși: un om care știe să se bucure de viață, căruia îi place să petreacă și, dacă porunca din bătrâni spune că de ziua cutărui sfânt este interzis să muncești, se supune cu mare drag obiceiului.
Și această bucurie a sărbătorii, cu toate ale ei, dă farmec orașului.
Este, în ciuda detractorilor săi, un oraș zâmbitor, care întoarce către lume o privire luminoasă, de dincolo de rănile și de cicatricile cu care l-a înzestrat timpul.
Silvia Colfescu
Un oraș tânăr. O urbe pestriță și veselă. Un peisaj care multă vreme a datorat mai mult satului decât orașului și în care abia târziu și cu greu regăsim Micul Paris. Și sarea și piperul lui, locuitorii. Cei care, în scurgerea generațiilor, în frământările istoriei, poartă mai departe în timp sufletul unei așezări.
Această poveste a sufletului Bucureștilor ne-o spune Lelia Zamani, cu dragoste și talent, în cartea ei.
Ca și acum o sută, două sute sau trei sute de ani, până și cel mai sărac bucureștean pune pe masa de Paște ouă roșii, cozonac și o bucățică de miel, iar de Crăciun, sarmalele și cozonacul nu lipsesc nimănui.
Lelia Zamani
Autoarea, absolventă a Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi doctor în filologie cu o temă desprinsă din istoria bucureşteană a secolului al XIX-lea, este Șef Secție Istorie bucureșteană la Muzeul Municipiului Bucureşti. A publicat la Editura Vremea următoarele cărţi: Comerţ şi loisir în vechiul Bucureşti, 2007, Oameni şi locuri din vechiul Bucureşti, 2008, Negustori, negustorași și negustoreli în vechiul București, 2009. A colaborat şi colaborează la radio, la diverse reviste şi publicaţii, multe dintre ele de specialitate, articolele scrise axându-se pe istoria de odinioară a Capitalei.