Ca sa nu te pierzi in cartier

Premiul Nobel pentru Literatura 2014.

Jean Daragane, un scriitor trecut de saizeci de ani, traieste intr-un prezent fara bucurii; numai lectura din Buffon si contemplarea copacilor si a florilor ii mai dau speranta in viata. Insa pierde intimplator o agenda veche, de care nu-i pasa mai deloc. Un individ straniu o gaseste, il suna sa i-o inapoieze si asa incepe povestea in care Daragane, odata cu nume de locuri si numere de telefon iesite din uz, isi aminteste frinturi de o blindete dureroasa pe care atit de mult se straduise sa le uite. Pasajele albe din copilarie si tinerete se umplu incetul cu incetul, detaliile se inlantuie treptat in jurul unor personaje si dau la iveala destine si oameni importanti din viata lui. Trezite, amintirile transpar, contururile lor sint imprecise, romanul fiind un melanj in care caracterul difuz al impresiilor, analiza psihologica, deziluzia si poezia se impletesc intr-o poveste-ancheta asupra lumii launtrice si memoriei.

„Nu trebuie sa deslusesti niciodata misterul. Si oricum, un scriitor n-ar fi in stare. Chiar daca se straduieste cu minutiozitate, doar il adinceste si mai mult. Samuel Beckett spunea despre Proust, care practic nu facea decit sa-si explice personajele: «Limpezindu-le, Proust le sporea misterul».” (Patrick Modiano)

„La Modiano, nimic nu este vreodata sigur. Universul e miscator asemenea nisipurilor nevazute ce pot sa te inghita intr-o clipa. O casa din Saint-Leu-la-Foret, square du Graisivaudan, postul de frontiera de la Ventimiglia, Tremblay: romancierul isi tese pinza, ale carei fire converg spre o femeie, o piesa cruciala in puzzle-ul spulberat al copilariei lui... Cititorul obisnuit cu cartile lui va regasi cu bucurie in acest roman senzatia de vag, atmosfera bizara, izul muced al unui trecut tulbure. Cititorul nou, stirnit de Premiul Nobel, va patrunde in acest spatiu inedit si va ramine pe veci cucerit de vraja lui.” (Le Figaro)