V-aţi întrebat vreodată ce face ca zâmbetul unui bebeluş să fie atât de mişcător? Ce resorturi invizibile ne leagă unii de alţii astfel încât, încă de la naştere, cei mai mulţi dintre noi să aibă şansa de a fi primiţi de nişte braţe iubitoare? Descoperirea ataşamentului de către John Bowlby, în a doua jumătate a secolului XX, a fost revoluţionară pentru înţelegerea primei etape a vieţii, dar şi pentru psihopatologie şi pentru reprezentarea reacţiilor în faţa doliului, pierderii, separării.
Pentru ca puiul de om să supravieţuiască şi să-şi dezvolte potenţialul cu care a venit pe lume, e necesară prezenţa afectivă a unei persoane, de regulă mama, care în mod ideal oferă siguranţă şi încredere. Pierderea acesteia dereglează echilibrul atât de fragil al copilului şi are consecinţe în viaţa sa de adult.
În aceste prelegeri, John Bowlby îşi face cunoscută şi îşi susţine teoria cu exemple din munca sa clinică şi cu un limbaj accesibil, adresându-se deopotrivă specialiştilor, părinţilor şi tuturor celor care doresc să pătrundă dedesubturile psihicului omenesc.
John Bowlby, psihiatru şi psihanalist englez, părintele teoriei ataşamentului, şi-a dedicat mulţi ani din viaţă psihiatriei copilului şi familiei la renumita clinică Tavistock din Londra. La Editura Trei a mai apărut O bază de siguranţă. Aplicaţii clinice ale teoriei ataşamentului