Vezi mai multeCu 1620 de pagini, reprezintă un fenomen editorial si umple un loc in piața de carte românească, căreia ii lipsea un astfel de dictionar.
Fie ca este in scopuri personale, științifice sau documentare, dicționarul intruneste cele mai exigente cerinte 'lingvistice'.
Un „Dictionar român-german“ de volumul si structura celui de fatã satisface o veche cerintã lexicograficã.
Cele aproximativ 60.000 de cuvinte-titlu românesti si corespondentele lor în limba germanã evidentiazã limbajul colocvial, social-politic, economic, tehnico-stiintific, cultural-artistic si sportiv folosit curent în activitãti profesionale, contacte, relatii, actiuni si împrejurãri cotidiene. Sunt incluse si cuvinte regionale, învechite sau arhaice, care se întâlnesc în lectura operelor clasice ale celor douã literaturi.
Pentru a indica integral structurile morfologice flexionare, la începutul dictionarului este prezentatã o sintezã functionalã a paradigmelor de declinare si conjugare în limba românã, în care fiecare cuvînt-titlu îsi gãseste practic modelul de flexiune proprie.
Dictionarul prezintã vocabularul modern si contemporan al celor douã limbi, românã si germanã, în locutiuni, sintagme, proverbe, zicãtori, maxime si expresii idiomatice care acoperã o largã gamã stilisticã (limbaj literar, elevat, familiar, popular, regional, argotic, livresc etc.), realizînd astfel o strînsã legãturã între sintaxã si semanticã.
Întelegerea exactã a sensurilor cuvîntului-titlu si alegerea celui cãutat este înlesnitã prin prezentarea unor sinonime românesti, iar traducerea în limba germanã prezintã, de regulã, mai multe variante stilistice si particularitãti lingvistice specifice spatiilor de limbã germanã care cuprind Austria si Elvetia.
Prin bogãtia stratificãrii si a variantelor stilistice, a constructiilor frazeologice si a expresiilor idiomatice, dictionarul este, în primul rînd, un ghid util traducãtorilor, dar, în acelasi timp, si un mijloc auxiliar important pentru realizarea unui învãtãmînt modern de limbi strãine.