See moreDe la fereastra biroului său, Marian Tudor vede mulțimea de reporteri care așteaptă ore întregi să prindă cadre cu cei încătușați, filmați în direct din dreptul Porților Rușinii.
Printre cei care au trecut dincolo de Porțile Rușinii s-au aflat persoane publice precum oamenii de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, Dinel Staicu și Nicolae Popa sau prezentatorul de televiziune Dan Diaconescu. Intrând zilnic în camerele Arestu lui Central, cunoaște din interior această microsocietate mereu în mișcare, știe problemele, frustrările și emoțiile intense cu care se confruntă atât cei închiși, cât și polițiștii care-i au în grijă. Fără menajamente, descrie viața deținuților, proce durile neclare și lacunele legislative care împiedică traiul decent, lipsa asistenței medicale pentru dependenții de droguri și nu numai, tentativele de evadare și informațiile pe care instituțiile statului le țin ascunse unele de celelalte.
La 17 ani, Marian Tudor era un adolescent care voia să plece din Oltenița și să studieze în București. Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție i se părea cea mai atractivă: costurile erau minime și avea asigurat un loc de muncă în Poliția Română. Profesorii și părinții au încercat să îl facă să se răzgândească, dar n‑a fost chip să îl întoarcă din drum. A absolvit în anul 2000 și, la repartizare, a strigat tare că vrea în cartierul Pantelimon – Secția 9 Poliție. Voia să vadă ce e dincolo de „blocurile gri“ ale trupei BUG Mafia. Acolo l‑au trimis. Și-a zis că nu vrea să rămână pentru mult timp în Poliție, maximum 3 ani. Voia să susțină examenul de admitere în Baroul București și să devină avocat. Dar s-a îndrăgostit de munca de cercetare penală și a rămas 14 ani cu cascheta pe cap, dintre care 12 în Poliția Capitalei, unde a îndeplinit diverse funcții, și 2 în Inspectoratul General al Poliției Române. Între 2011 și 2013, a participat în calitate de lector la stagiul „Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante“ în cadrul Institutului de Studii pentru Ordine Publică al MAI. În noiembrie 2014, a considerat că trebuie să demisioneze. A urmat cursuri de reconversie profesională și în prezent este manager în controlul calității la o companie privată.
O incursiune unică într-o lume pe care nu mulți o văd. Dincolo de Porțile Rușinii descrie cu fapte și date ce se întâmplă în celebrul arest al Poliției Capitalei, ale cărui porți le vedem așa des la televizor. Cum se prăbușesc oameni puternici ai zilei odată închiși, ce cred ei despre dosarele lor penale, cum gândesc celebrități ale momentului când trebuie să dea socoteală, ce relații se stabilesc între cei ajunși acolo. Dar, mai ales, descoperi modul în care funcționează instituțiile statului român – greu, temător, viciat – și cum se bazează ele pe o mână de oameni care-și fac treaba. O carte pe care nu o mai pui jos și care-ți arată limpede o atmosferă tulbure. Pentru cei care urmăresc actualitatea românească, este o lectură obligatorie.
Cătălin Striblea