Documente diplomatice. Din activitatea Ministerului Afacerilor Externe in mandatul lui Adrian Nastase. Iulie 1990-Octombrie 1992
”În contextul complex al schimbărilor geo-strategice din Europa de la cumpăna deceniilor 9-10 ale secolului trecut, anii ’90, pe care în prima parte eu
i-am petrecut într-o altă instituție fundamentală – Ministerul Apărării Naționale, au adus în fața societății românești, în ansamblu, și în primul rând a forțelor politice care și-au asumat Revoluția din decembrie ’89 și obiectivele acesteia de înnoire democratică Țării, numeroase, variate și imprevizibile sfidări .
Construcția noului sistem politic avea să se arate a fi un proiect ambițios, dar în același timp a fost supusă presiunii unor factori divergenți interni și externi; concomitent cu reformarea economiei și reașezarea ei pe baze ale economiei de piață, cu consecințe directe asupra întregului angrenaj social, s-au înregistrat fenomene negative, uneori chiar destructive, ca urmare a decalajelor apărute între proiecțiile guvernamentale și resursele existente; am asistat, astfel, pe fondul unui evident provizorat politic, la o scădere sensibilă a capacităților productive în toate sectoarele, cu consecințe acute ce au condus implicit la convulsii sociale și acte de revoltă anarhice, cu violențe de diferite intensități, toate acestea afectând sensibil imaginea României pe plan extern, provocând, în același timp, o anumită neîncredere la nivelul cancelariilor occidentale privind voința reală a autorităților de la București de restructure și creare a statului de drept.”
„Am apreciat de la început că efortul principal în cadrul Ministerului trebuia să fie concentrat pe procesul de remodelare nu numai structurală, ci de realizare atât a analizei, cât și a planificării politice cu o viziune clară, de durată medie, asupra obiectivelor de atins. Pentru aceasta, am decis să „scoatem” diplomații din clădirile misiunilor noastre, pornind de la considerentul că relația acestora nu este una strictă cu Ministerul de Externe din țara respectivă, ci impune o relație complexă de contact firesc cu întreaga societate din țara de reședință, inclusiv cu parlamentarii, cu presa.Noua structură a Ministerului a marcat, de aceea, și noile puncte de interes, noile priorități, cum ar fi problematica multilaterală europeană, relațiile cu emigrația (diaspora) română sau problematica drepturilor omului și ale minorităților.”