N. Steinhardt se dovedeste a fi, si aici, un scriitor care sta pe ganduri si cugeta adanc, uneori cu haz, alteori cu sarcasm, la necazul, izbanda si neizbinda vietii si a lumii. Carti si autori dragi lui se gasesc in observatii livresti, patriarhali si citadine, demne de Mateiu I. Caragiale sau Ionel Teodoreanu.
Paradoxal, ratarea, neizbanda, proclamata de N. Steinhardt si personajele sale, se complace in final intr-o izbanda oarecum camuflata. (Ioan Pintea)
Intre manuscrisele incredintate mie de N. Steinhardt gasesc aceste pagini care, sub un titlu nuantat romantic Seara, rogu-ma, cu noaptea – eseu romantat asupra neizbanzii, contin note, fragmente, file dintr-un pseudo-jurnal, dintr-un fals jurnal (in sensul „falsului jurnal” de vanatoare al lui Al Odobescu.
Personajele reale sau inventate, lecturi felurite, amintiri dulcege, gen „Cismigiu et Comp.” si meditatii cu iz cioranian, judecati asupra vietii in stil grav, clasic ori strengaresc („in genul tinerilor”) iata cateva puncte de la care se poate incepe lectura acestei carti. Scris in anii de tinerete, inainte cu mult timp de convertirea lui N. Steinhardt la ortodoxie si aparitia „Jurnalului fericirii”, Eseul romantat asupra neizbanzii are, „secventional”, mult din stilul si problematica care l-au consacrat in ultima vreme pe autor. (Ioan Pintea)