Vezi mai multeAdmirabila carte a lui Adrian Leonard Mociulschi reînvie un Ev Mediu genuin — total diferit de clişeul curent al „barbariei“ şi „întunecimii“ — evidenţiind o lume plină de originalitate, o lume a catedralelor bizantine şi romanice, cu largi cupole şi rotunjite ferestre, cu primitoare castele, în care trubadurii şi truverii, altfel spus căutătorii de rime şi de idei, cântau poezia, într-o vreme când cele două arte interferau, fără a fi despărţite de canoane renascentiste şi moderne. Atunci, în Evul Mediu, nu exista poezie fără melodie! Pilonii Evului Mediu, evocaţi în această lucrare, sunt arhitectura şi muzica, o arhitectură total nouă, rezultată din „revolta“ contra principiilor vitruviene, şi o muzică inedită — azi foarte gustată, fiindcă spune ceva tinerilor! — fondată pe ritm, nu pe măsură şi răzvrătită contra „muzicii măsurate“ din perioada antichităţii. Departe de a mai fi o „epocă de trecere“ (neglijabilă) de la „luminile“ antice la cele renascentiste (imitate după cele antice!), Evul Mediu al lui Adrian Leonard Mociulschi devine reconstituirea fidelă a ceea ce a fost atunci inedit în arhitectură şi muzică, ridicând un imn de mărire unei lumi cu adevărat mari. Cartea se citeşte cu pasiune şi bucurie, fiindcă dărâmă prejudecăţi într-o manieră agreabilă, reconstituind o realitate care pare, privită de departe, mirifică şi fabuloasă, când de fapt ea este doar fermecătoare, caldă şi profund umană.
Acad. prof. Ioan-Aurel Pop