În contextul aplicării noilor programe de limba şi literatura română, centrate pe formarea la elevi a competenţelor specifice – competenţe derivate din cele generale şi circumscrise celor opt competenţe-cheie prevăzute de Cadrul Comun European de Referinţă pentru Limbi – , o lucrare de tipul celei de faţă are rolul de a-i orienta atât pe profesor, cât şi pe elevul din clasa a VII-a în activitatea de predare-învăţare-evaluare.
Ea pleacă de la premisa că limba şi literatura română în învăţământul preuniversitar trebuie predată şi însuşită ca o disciplină de cultură generală, al cărei studiu nu are ca finalitate specializarea filologică a elevilor, ci construirea competenţei de comunicare şi a competenţei culturale a acestora, „alfabetizarea” lor funcţională, fără a-i conduce către abstracţiunile teoretice din aria academică.
