Hotel Universal

Fictiune autobiografica si exercitiu spiritual, Hotel Universal este romanul unei lumi disparute, o lume amestecata, cosmopolita si cruda, insa cu valorile esentiale intacte.

Se spune ca, la inceput, Hotelul Universal se afla exact in centrul Bucurestilor. Loc straniu, cu nenumarate cotloane si pivnite incurcate, hotelul de pe Gabroveni a avut mai multe vieti: a ars de citeva ori, s-a refacut si a fost martorul unor dramolete consemnate in cronicile vremurilor. A supravietuit, cu multe modificari, perioadei comuniste, iar dupa 1989 a devenit camin studentesc, traind o a treia viata, la fel de imprevizibila, pina sa fie revendicat de fostii sai proprietari si inchis recent.

„Hotel Universal e un roman extraordinar, cu o fraza rara, unduioasa, ambigua (somnambula?) si, in acelasi timp, de mare precizie, cum putini o au in scrisul romanesc; pe umerii acesteia Simona Sora a construit o lume unica, ravasitoare, un veac (si mai bine) de matriarhat (in care si barbatii sint mai curind femei), tesut subtil si profund, senzorial, fantasmal si spiritual, un veac scaldat in melancolie si o lume care e, in acelasi timp, dezechilibrata si armonioasa. Senzatia pe care am avut-o la lectura a fost una de frumusete ravasitoare, desi n-ar trebui sa uitam complexitatea, foile si straturile acestei lumi, adinca lor relevanta umana si istorica.” (Sanda Cordos)

„Cred cu tarie ca in Simona Sora se ascunde un prozator cu simtire acuta, cu gustul misterului psihologic turnat in retortele unui senzualism ardent. Prea mult, prea subtil si prea bine se simte autoarea intre arcanele scriiturii corporalitatii, ca sa nu intrevezi scriitorul «cu adinci pacate» ascuns tacut si pinditor, cu cearcan voluptuos, indaratul dosarelor bucsite ale grefierului hermeneutic.” (Dan C. Mihailescu)

„Hotel Universal reface o lume preponderent orientala, al carei centru simbolic si geografic este locul geometric al pasiunilor noastre, Bucurestii vechi, mai precis Gabrovenii. Iar unitatea de timp este acea epoca ce mai dainuieste in amintirea pietrelor, incepind din «suta optsprezece» pina in zilele noastre. Din acest punct de vedere, Hotel Universal este o piatra in plus la mitologia unui loc caruia multi ii acorda o sfintenie de tumbe si lesinuri. O rascruce si un fund de lume, dupa cum il privesti. O astfel de amplasare romanesca nu isi poate permite sa fie tratata fara humor, humorul fiind examenul cel mai greu al maturitatii scriitoricesti, iar pentru Simona Sora – un pariu cistigat.” (Ion Vianu)