„JOSEPH K (Adresându-se publicului.): Să vă fac totuşi o mărturisire: v-am minţit când v-am spus că nu înţeleg rostul acestui prolog, îl înţeleg foarte bine. Autorul l-a scris ca să-şi bată joc de voi. (Rumoare în sală.) Da, domnilor, ca să-şi bată joc de voi şi să vă facă să credeți că piesa asta e doar o glumă, o prostioară postmodernistă sau o melodramă de bulevard, când ea e de fapt judecata noastră din urmă, a mea şi a dumneavoastră. O piesă care nu e o judecată din urmă nu face două parale şi nici nu merită să fie scrisă, domnilor spectatori, asta am vrut să spun. (Scurtă pauză.) Vă atrag în mod politicos atenţia că asupra mea ouăle clocite n-au nici un efect. (Iese cu demnitate.)”
Octavian Soviany, Ultima piesă închipuită a lui Franz Kafka. Prolog