Extras din jurnalul meu:
Breb, 20 noiembrie 1973
Doar intelectualii, mic-burghezii, negustorii şi mai ales funcţionarii de toată tagma erau naţionalişti; astăzi, doar intelectualii, supraabundenta clasă de mijloc şi birocraţii de tot soiul sînt naţionalişti. Ce mai rămîne din ţărănime îşi apără mai întîi de toate supravieţuirea în comunitate, indiferent de puterea suverană. Pentru statul modern, e ceva radical acivic în această încăpăţînare rustică. De aceea, toate mijloacele sînt bune pentru a o face să dispară. Nouă ne-a reuşit asta; li se va întîmpla cu siguranţă şi lor. Nu sînt nici mai proşti, nici mai puţin energici decît noi, poate doar un pic mai puţin perseverenţi şi sistematici...
Mă aţam de trei luni în Carpaţi cînd scriam aceste rînduri. şaisprezece ani mai tîrziu, cu excepţia cîtorva trăsături de stil, nu găsesc nimic esenţial de schimbat în aceste afirmaţii. Lucrarea de faţă nu va fi urmărit, vasăzică, decît să dezvolte această intuiţie iniţială.
Paris-Les Spis, 1987–1989
Claude Karnoouh
A crea o nouă cultură nu înseamnă doar a face descoperiri “originale” în mod individual, ci de asemenea, şi mai ales, a răspîndi într-o manieră critică adevăruri deja descoperite, a le “socializa” şi, prin urmare, a le face să devină baza unor acţiuni în cadrul vieţii, elementul de coordonare şi de ordine intelectuală şi morală. Ca o mulţime de oameni să fie adusă la a gîndi în mod coerent şi unitar realul prezent – acesta e un fapt “filosofic” mult mai important şi mai original decît hazardul prin care un “geniu” filosofic dă peste un nou adevăr ce rămîne patrimoniul unor grupuleţe de intelectuali.
A. Gramsci