David Foster Wallace (1962 – 2008) s-a născut în Ithaca, New York. A studiat engleza şi filosofia la Amherst College, după care a absolvit un masterat în creative writing la University of Arizona. A debutat în 1987 cu The Broom of the System [Mătura sistemului] şi a atras atenţia criticilor prin stilul dens şi elaborat şi prin complexitatea naraţiunii, fiind plasat în descendenţa lui Thomas Pynchon şi a lui Don DeLillo, cu care a şi purtat o corespondenţă îndelungată. Nouă ani mai târziu, Wallace a publicat Infinite Jest, „capodopera şi totodată monstrul“ (New York Times) care i-a adus o popularitate extraordinară şi eticheta de enfant terrible al literelor americane, fiind inclus în 2005 de revista Time în topul celor mai bune o sută de romane de limbă engleză apărute din 1923. În ciuda naraţiunilor ample care l-au făcut cunoscut, Wallace a rămas deopotrivă un maestru al genului scurt, publicând volume de povestiri (Girl with Curious Hair; Brief Interviews with Hideous Men, ecranizat în 2009; Oblivion), eseuri (A Supposedly Fun Thing I’ll Never Do Again; Everything and More; Consider the Lobster ş.a.) şi numeroase articole în reviste renumite, printre care The New Yorker, The Paris Review, Playboy şi Harper’s Magazine. În 2008, Wallace s-a sinucis, lăsând în ordine, dar neterminat, al treilea roman, The Pale King, publicat în 2011. Opera lui a fost tradusă în peste douăzeci de limbi, iar Mătura sistemului este prima carte publicată în limba română.
Cleveland, Ohio, 1990. Fiica CEO-ului imperiului Stonecipheco – jucător-cheie pe piaţa produselor alimentare pentru bebeluşi, gata să dea lovitura cu un preparat care accelerează dobândirea limbajului – şi centralistă a unei edituri-fantomă, Lenore Beadsman nu ştie prea bine cine este. Captivă într-un sistem de relaţii şi discursuri care o construiesc, Lenore este subiectul îndoctrinării străbunicii Lenore – fostă studentă şi discipol al lui Wittgenstein –, şedinţelor dubioase de psihoterapie ale nevroticului doctor Jay, avansurilor lui Norman Bombardini – gigantul ingineriei genetice hotărât să îngurgiteze întreaga lume – şi geloziei şi poveştilor macabre narate cu obstinaţie de şeful şi iubitul ei, Rick Vigorous, editor cu ambiţii literare şi complexe pe măsură. Dispariţia străbunicii din căminul de bătrâni împreună cu alţi rezidenţi decrepiţi şi transformarea papagalului său, Vlad Ţepeş – care începe din senin să rostească, în combinaţii hilare, cuvinte vulgare, versuri de Auden şi versete din Biblie –, în vedetă TV la un post creştin îi accentuează anxietăţile, iar căutarea celeilalte Lenore devine o aventură picarescă în căutarea propriei identităţi. Cu o ironie savuroasă, Wallace explorează implicaţiile filosofice, sociale şi politice ale acestei căutări, punând în dialog discursuri teoretice fundamentale şi construind astfel un „mare roman american”, o critică a autoritarismului şi a ideologiei societăţii americane post-moderne.
O carte minunată […], o experienţă cathartică plină de faze amuzante şi de semnificaţii profunde.
The Washington Post Book World
Wallace, ca şi Nabokov, autorul cu care seamănă cel mai mult, pare să aibă o tolbă inepuizabilă de trucuri literare.
Chicago Tribune
Un vizionar, un artist, un comediant. […] [Wallance] e într-un alt continuum spaţiu-timp decât noi ceilalţi. Al naibii să fie el!
Zadie Smith
Acum îl vedem ca pe un scriitor curajos, care a luptat cu forţa care îl împingea să scape de sine. Vor trece ani, şi tot vom simţi fiorul care ne-a cuprins la aflarea veştii morţii lui. […] Tinereţe şi pierdere. Asta e vocea lui Dave, America.
Don DeLillo