Medicamentul cel mai des folosit in medicina generala este medicul insusi; altfel spus, nu doar flaconul sau cutia cu medicamente conteaza, ci maniera in care acestea sunt prescrise pacientului – de fapt, ansamblul atmosferei in care medicamentul este dat si luat. In cartea de fata, Michael Balint descrie diferite procese inconstiente ce intervin in relatia medic-pacient, aspecte care pot favoriza vindecarea, sau pot duce la tensiuni, neplaceri si tratamente lipsite de rezultatul benefic asteptat. Daca relatia stabilita intre specialist si client poate fi un obstacol in calea bunei desfasurari a activitatii, atunci unul dintre modurile in care rezultatele profesionale pot fi imbunatatite este supervizarea centrata pe reactiile emotionale ale medicului fata de pacientii sai. Intelegerea acestor reactii poate oferi date importante despre pacient, pe care specialistul sa le poata folosi mai departe in evaluarea cazului si in stabilirea unei interventii eficiente. Numeroase exemple clinice ilustreaza dinamica inconstienta a relatiei terapeutice, precum si modul in care se desfasoara grupurile Balint pentru medici.
Michael Balint (1896-1970), studentul si analizandul lui Sandor Ferenczi, este un psihanalist a carui originalitate s-a exprimat atat in activitatea sa clinica, cat si in lucrarile sale. Implicarea in dezvoltarea teoriei si tehnicii psihanalitice a fost dublata de preocuparea pentru stimularea intelegerii psihodinamice de catre alte grupuri profesionale, in special de catre medici. La Editura Trei a aparut si una dintre cele mai cunoscute lucrari ale sale, Defectul fundamental.
“Cand unui pacient, dupa o serie de examinari constiincioase si aprofundate, i se spune ca nu are nimic, medicii spera ca el se va simti usurat si ca starea i se va imbunatati. Aceasta se intampla, de fapt, destul de frecvent; insa, intr-un numar mare de cazuri, se intampla chiar contrariul, iar medicul reactioneaza la aceasta situatie, intotdeauna neasteptata – in ciuda frecventei sale –, printr-o surpriza dureroasa si indignare. [...] “Nu ai nimic” inseamna doar ca noi nu am gasit nimic si, in consecinta, nu putem sa-i spunem ce anume il inspaimanta sau il ingrijoreaza si ii cauzeaza suferinta. Astfel, se simte parasit, incapabil sa isi explice si sa isi accepte durerile, fricile si privatiunile.” - M. Balint