Micul Print

"Am trait astfel singur, fara a avea pe cineva cu care sa stau de vorba cu adevarat, pîna ce am avut o pana în desertul Sahara, acum sase ani. Se stricase ceva la motor. Si cum n-aveam cu mine nici mecanic, nici pasageri, ma pregateam sa încerc sa fac, de unul singur, o reparatie dificila. Era pentru mine o problema de viata si de moarte. Abia mai aveam apa de baut pentru opt zile.

În prima seara am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice tinut locuit. Eram mult mai izolat decît un naufragiat pe o pluta în mijlocul oceanului. Va închipuiti atunci surpriza mea, în zori, cînd m-a trezit un glas firav si ciudat. Zicea:

- Te rog... deseneaza-mi o oaie!

- Poftim?

- Deseneaza-mi o oaie...

Am sarit în picioare de parca as fi fost lovit de trasnet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atentie. Si am vazut un prichindel cu totul extraordinar care ma privea cu gravitate. (...)

M-am uitat asadar la acea aparitie facînd ochii mari de uimire. Nu uitati ca ma gaseam la o mie de mile de orice tinut locuit. Or, omuletul meu nu mi se parea a fi nici ratacit, nici mort de oboseala, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frica. Nu avea deloc înfatisarea unui copil pierdut în mijlocul desertului, la o mie de mile de orice tinut locuit. Cînd am izbutit în cele din urma sa vorbesc, i-am spus:

- Dar... ce faci aici?

Iar atunci el îmi repeta, foarte blînd, ca pe un lucru foarte serios:

- Te rog... deseneaza-mi o oaie... (...)

Si asa am facut cunostinta cu micul print."