Obiecte pierdute

„Un debut incintator.” (Vanity Fair)
 
Millie Bird are sapte ani, cizme rosii de cauciuc asortate la buclele roscate si o inima curajoasa si plina de speranta. Cind tatal ei moare, mama orbita de durere dispare la raionul de Lenjerie Femei Talii Mari din supermarket si nu se mai intoarce. Agatha Pantha, de optzeci si doi de ani, nu a mai iesit de mult din casa si nici nu a mai schimbat o vorba cu altcineva, caci a ramas vaduva. Ea incearca sa spulbere tacerea care o inconjoara tipind la trecatori, dind volumul televizorului la maximum si respectind cu strictete un program zilnic, pe care si-l noteaza in jurnal. Karl, dactilograful „orb”, de optzeci si sapte de ani, si-a folosit cindva degetele sa „dactilografieze” dragastos scrisori de amor pe pielea sotiei sale. Acum, ca ea nu mai e, isi tasteaza cuvintele in aer cind vorbeste. Karl a fost internat intr-un azil, dar intr-un moment de luciditate euforica a evadat. Adusi impreuna de o intimplare, cei trei, tragindu-l dupa ei pe Manny-manechinul-de-plastic, pornesc intr-o calatorie fascinanta prin vestul Australiei, in cautarea mamei lui Millie.
Pe drum, Karl vrea sa invete sa fie din nou barbat, iar Agatha sa-si recapete viata de dinainte. De fapt, cu totii invata cite ceva despre cum sa traiesti la orice virsta, sa te bucuri de viata si sa uiti de umbrele mortii.
 
„Desi personajele evolueaza uneori in chip straniu, emotia ce strabate povestea despre pierdere, tristete adinca si speranta este reala. Millie e cel mai puternic personaj al lui Brooke Davis… ea ne poarta prin roman de la un capat la altul.” (The New York Times)
 
„Amestecind sumbrul cu veselia, tristetea cu nebunia, Brooke Davis isi aduna personajele ratacite si le impinge in scena minunata a vietii lor.” (The Miami Herald)
 
„Romanul Obiecte pierdute se hraneste chiar din durerile autoarei sale, dar in fundal e sustinut de ceva care anima umanitatea de la inceputurile ei: a iubi si a fi iubit cu orice pret.” (Newcastle Herald)