Scriitoarea a avut o fiică, pe nume Paula, care a murit în 1992 de porfirie, după un an petrecut în comă pe patul de spital. Veghindu-şi fiica, Allende a pus pe hârtie tot ceea ce ar fi vrut să-i spuna Paulei când aceasta nu o mai putea asculta. Aceasta este povestea romanului cutremurător scris de Allende-mama la căpătâiul fiicei sale. Cartea devine astfel portretul emoţionant al unei femei sensibile şi puternice, care îşi sublimează suferinţa şi iubirea prin forţa magică a ficţiunii.
„Cea mai emoţionantă, cea mai personală şi mai intimă dintre cărţile pe care le-a publicat Allende până în prezent." (La Tarde)
"Numai o scriitoare cu talentul lui Isabel Allende putea să transforme această tragedie într-o explorare a tuturor trăirilor omeneşti.“ (Publishers Weekly)