Procesul

În ziua arestării sale, K. deschide uşa camerei lui pentru a afla ce se întâmplă cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări care se sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii. Acuzat de o greşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu se întâlneşte niciodată, conform unor legi despre care nimeni nu ştie nimic, el va deschide nenumărate uşi în încercarea de a lămuri această situaţie. "Procesul", piesă de referinţă în opera acestui geniu al absurdului care a fost Kafka, renunţă la elementul supranatural pentru a reda cu deplină luciditate angoasa obsesiei umane.