O gradina cu un cires falnic si tufe de rozmarin, calcata de pasul marunt, dar tenace al ganganiilor. O casa batraneasca. O femeie si un pisic cu nume de trubadur povestesc cate-n luna si in stele. Ea, despre oameni care au plecat, dar care, de fapt, nu au parasit-o niciodata, despre o carte care i s-a lipit nu doar de degete, ci si de suflet, despre o Venetie magica, devorata in doua zile si o noapte, despre un Paris nebanuit de dezamagitor, dar si despre o iubire ca un vis.
Motanul asculta, mustaceste, aproba sau, dimpotriva, contesta, pune intrebari, cere lamuriri, iar cand tristetea e prea grea, mai face o ghidusie. Cuvintele se rostogolesc inainte si inapoi domol, masurat, dulce, iar trecutul, oricat de dureros, isi mai imblanzeste imbratisarea.
O carte care te tulbura si te alina, te face sa lacrimezi si iti oblojeste sufletul, pentru ca, in final, sa te ajute sa-ti recapeti increderea in bine, frumos si firesc! O poveste de viata la finalul careia ajungi sa tanjesti dupa linistea pe care o simti doar atunci cand iti cunosti inima si ai cazut la pace cu trecutul. - Alina Baltac