Religia

Cu o prefata de Nae Ionescu.

Georg Simmel este unul dintre marii ganditori germani din Belle Époque, filozof intuitiv si eclectic, sociolog, in acelasi timp, deloc perimat, dar si procurator al ideilor iluministe. Opera sa rezoneaza cu crizele existentiale ale hipermodernitatii noastre urbane si consumeriste. Intre subiectele sale predilecte – alaturi de bani, dragoste, cultura, moda, oras –, religia nu este un vestigiu al trecutului, ci obiectul actual, prin excelenta. In vreme ce Max Weber vorbeste despre retragerea lui Dumnezeu care conduce la „dezvrajirea lumii“, Simmel pune accentul pe un Dumnezeu modern, apropiat de individ pana in intimitatea ultima a interioritatii si vietii sale psihice. Acesta este felul in care filozofia sa religioasa lumineaza resurectia actuala a unei „nevoi religioase“. Religia, scrie el, este in primul rand „constructia unei lumi“ autonome intre multiplele lumi posibile, cum ar fi cele create gratie artei sau stiintei.

Cele doua parti care alcatuiesc acest volum nu au fost pana acum asociate intr-un acelasi volum. In acord cu struc­tura colectiei „Forma mentis“, am plasat drept introducere un fragment din cursul lui Nae Ionescu tinut la Universitatea din Bucuresti pe data de 6 martie 1925. Aceasta prelectiune nu face o sinteza a gandirii lui Georg Simmel, ci ofera o varianta de intelegere a sintagmei „experienta religioasa“, una dintre temele simmeliene predilecte.

Actul religios este un proces psihic cu raportare inspre absolut.

Parte din cursul de „Filozofia religiei“ al profesorului Nae Ionescu, mai precis, un fragment din cea de-a treia lectie, acest text arata gradul de familiaritate al lumii academice interbelice din Bucuresti cu ideile simmeliene pe cale de clasicizare – inca de la acea vreme – in spatiile german si nord-american.