Pustiit de un amor neîmplinit, Lică Momoc a scris cu un creion chimic înmuiat în Bega următorul gând pe marginea balustradei de la podul Decebal: “Viaţa s-a născut în apă. Din apă venim, în apă ne întoarcem.”, după care s-a aruncat cuprins de disperare de la înălţimea podului taman în valurile Begăi. Intenţiile onorabilului amorez au fost zădărnicite de barca vâslaşilor de la Societatea de Luntrişoare din Timişoara care s-a opus impactului cu apa cu o viteză de aproximativ zero kilometri la oră întrucât staţiona sub pod. Cârmaciul cuprins de chemarea naturii a fost dărâmat din barcă şi recuperat după ce felinarul a fost aprins, iar tânărul Momoc şi-a recunoscut vina şi dorinţa de a trăi intactă. Cu o vaslă în braţe şi creionul chimic uscat, Lică Momoc a exclamat recunoscător spre cerul înstelat: “Sângele apă nu se face”.
Ramă de lemn (14 mm), sticlă