Tu esti, Doamne, Om ca mine

Poate izvorasc si eu,
Intr-un strop de Dumnezeu
Si cu el la subsioara
Voi flui de primavara.
Si din mine, si din el,
Vom cruci un zbor de miel.
Si pe munte, pe tacute,
Ne vom pierde-n vremi pierdute
Si vom semana viirea
Cu el eu, cu eu iubirea.
Si din cresteri de suspine,
Sa-l intorc din nou la mine,
Ca sunt eu si el la fel,
Ca-ntre noi e porumbel
Zburator in lumi nascute,
Trecator de vremi cazute,
Ca prohod si ca sinteza
De iubire siameza.