Timișoara la cutie – Fabric oferă copiilor șansa de a cunoaște mai bine orașul Timișoara prin joacă, învățând despre arhitectura și istoria acestuia, iar adulților ocazia de a se (re)îndrăgosti de orașul lor, privindu-l cu ochi de turist.
Creat împreună cu Dan Ungureanu, unul din cei mai îndrăgiți ilustratori de cărți de copii din România, proiectul a fost gândit până la cele mai mici detalii, cu implicarea unor arhitecți și ghizi turistici.
Am creat acest proiect din dragoste pentru pentru arhitectura, istoria și poveștile savuroase ale Timișoarei și pentru a transmite aceast drag de oraș și copiilor noștri.
Timișoara la cutie – Cartierul Fabric cuprinde:
* 5 planșe pentru realizarea miniaturilor 3D a: Palatului Neptun, Palatului Ștefania, Palatului Mercur;
* 3 cărți poștale, care cuprind informații despre istoria și arhitectura clădirilor, care pot fi și înrămate;
* 1 broșură de prezentare a cartierului și clădirilor în limbile română, maghiară, germană și engleză, promovând caracterul multietnic al cartierului.
Cutia este potrivită copiilor între 7 – 99 de ani
Cartierul Fabric
După ocuparea Timișoarei de către Habsburgi (în 1716) s-a luat hotărârea de a clădi o nouă cetate fortificată în jurul orașului, care a început în 1732, însă s-a constatat că manufacturile se aflau prea aproape de aceasta. Astfel, s-a decis construirea de noi manufacturi la est de primele amplasamente, adică în zona actualului cartier Fabric.
Prima manufactură în această zonă a fost o fabrică de postav, ulterior construindu-se cărămidării, o moară de hârtie, manufactura de produs sârmă, fabrica de mătase, toate fiind amplasate la est de limita de est a Esplanadei, câmpia lată de 948 m, pe care era interzis a se construi. La Timişoara se răspândise zicala „Tot ce e bun vine din Fabric”: apa de băut, care venea prin conducte de lemn încă din anul 1732 din Fabric în Cetate, berea – după ce fabrica de bere s-a mutat după anul 1744 în Fabric, etc.
Trecutul cartierului Fabric (în germană Fabrikstadt, maghiară Gyárkülváros) a fost influenţat direct de râul Bega pentru că, până în 1907, prin Fabric curgea nu o Bega, ci mai multe. Aici au fost lăsate intenţionat necanalizate nişte braţe vechi, naturale, ale râului, rolul lor fiind acela de a pune în mişcare mica industrie ce începea să apară aici în secolul al XVIII-lea, mai ales zecile de mori. În anii 1907-1910 canalele au fost acoperite, iar unele au devenit străzi, ceea ce explică structura stradală dezordonată a cartierului.
Piața Traian, care pe atunci se numea Piața Kossuth, a fost proiectată de inginerii militari în 1740 în centrul Fabricului Vechi și este o replică mai mică a Pieței Unirii, numită pe atunci Piața Losonczy. Ea găzduia piața zilnică și târgurile săptămânale.
Cartierul de locuit actual a început să prindă contur în anul 1744. Fabricul era un cartier multicultural, împărțit pe etnii, dintre care cele mai numeroase erau: sârbi, nemți, maghiari, rromi, dar a mai găzduit și italieni, francezi, spanioli, greci, armeni, evrei și cehi. La mijlocul secolului al XIX-lea mai mult de jumătate din populaţia Timişoarei locuia în Fabric.
Haideți să ne (re)îndrăgostim de Timișoara, alături de copiii noștri și să privim orașul prin ochi de turiști!