Idiotul
8.4 / 10 (78 voturi)
NaN
Limba:
Romana
Data publicarii:
2011
Editura:
Tip coperta:
Paperback
Nr. pagini:
696
Colectie:
ISBN:
9789734621279
Dimensiuni: l: 10.6cm | H: 18cm

3495
Livrare în 24h! (a doua zi) În stoc

Preț valabil exclusiv online!
Împachetare cadou gratuită!
Transport gratuit peste 150 de lei.
Retur gratuit în 14 zile.
Ai întrebări? Contactează-ne!
Descriere

Roman în patru părţi. Întors la Sankt Petersburg după un lung tratament la un sanatoriu din Elveţia, prinţul Lev Nikolaevici Mîşkin este luat în rîs de înalta societatea a oraşului, care îl socoteşte sărac cu duhul. Mîşkin se poartă mereu cu o sinceritate stîngace, luată de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. În puritatea lui, Mîşkin se simte atras, din motive diferite, de două femei de situaţii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstită”, de familie bună, de care e îndrăgostit, şi Nastasia Filippovna, femeia „compromisă”, de care prinţul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspiră. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotărîrii şi al reacţiei convulsive a umanului faţă de faptele unei societăţi violente care, în lipsa raţiunii, se conduce după instinct şi patimi.

Fiodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanţi şi mai influenţi scriitori ai lumii, s-a născut la Moscova. După moartea mamei, a plecat împreună cu fratele său la Sankt Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare, pe care a absolvit-o cu brio, în ciuda puternicei sale înclinaţii pentru literatură. În 1846, după o serie de încercări literare lipsite de succes, a publicat romanul epistolar Oameni sărmani, atrăgînd imediat atenţia criticilor, care au văzut în el un nou Gogol. I-au urmat la scurt timp microromanele Nopţi albe (1848) şi Netoşka Nezvanova (1849), care i-au confirmat talentul şi i-au adus recunoaşterea literară. A început apoi să scrie masiv, publicînd mai întîi romanul Amintiri din casa morţilor (1861-1862) şi concepînd seria marilor capodopere, în care se înscriu romanele Crimă şi pedeapsă (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) şi Fraţii Karamazov (1879-1880).

Recenzii și comentarii

Idiotul DA, Polirom BA. Nota 9

de Sergiu | 28/06/2019 23:03

De ce recomand Idiotul si de ce spun ca este musai sa fie printre romanele din biblioteca ta ? Prin descrierea incredibila a personajelor care sunt descrise in asa fel incat sa nu te plictiseasca (cum ne spune si Dostoievski la inceputul ultimului volum ). Foarte bine pus accentul si foarte bine accentuat fiecare defect al personajelor pe care eu ii vad exact precum oamenii din ziua de azi, lacomi, abjecti, ipocriti, nu cu doua fete ci cu 5, dispusi oricand sa-ti bage cutitul in spate precum interesantul personaj Rogojin. Un personaj care mi-a placut mie in special este Ippolit, desi rau dar cu o rautare placuta care este pe gustul meu si poate ca am folosit gresit cuvantul rau, deoarece acesta nu face decat sa spuna lucrurilor pe nume, ceea ce in ziua de azi este considerat si vazut ca un lucru rau, foarte picante dialogurile lui cu printul Miskin in special cele din ultimul capitol. Un print Miskin care a fost mereu exploatat in nenumarate randuri de aproape fiecare personaj, ceea ce arata un adevar al omenirii, ca bunatea excesiva este pedepsita. Ar mai fi atatea de spus dar la ce bun.. citeste-l. De ce NU recomand aceasta carte de la aceasta editura? Deoarece scrisul este foarte marunt, cartea este scrisa pe un stil mai vechi de anii 70' ( î in loc de â ), cu asta te obisnuiesti dar te obisnuiesti prost. Sa nu fiu inteles gresit, recomand romanul Idiotul dar nu recomand editura Polirom, cel putin pana la o viitoare actualizare.

... Nota 10

de Anonim | 01/09/2015 17:28

Nu se poate vorbi despre opera lui Dostoievski în câteva pagini, nicidecum în câteva rânduri. Scrierea sa este profundă, amănunțită, completă întruninind toate caracteristicile literaturii clasice ruse. Povestea delicatului prinț Mișkin este povestea unui personaj cât se poate de complex, neînțeles de către cei din jurul său și din păcate, uneori neânțeles nici macar de el insusi. Încă nerefăcut după o suferință fizică extremă și proaspăt întors de la un sanatoriu din străinătate, Lev Nikolaevici Mișkin este prins în vâltoarea unor intrigi complicate, cu personaje dominatoare, obtuze, vanitoase, care îl desconsideră, punând sinceritatea, sensibilitatea și delicatețea sa sub semnul unei afecțiuni mentale. Prințul se va prăbuși treptat, iremediabil, strivit de universul în care trăiește, de mediul neomenos și indiferent.

Inocenţa, o inadecvare Nota 10

de Anonim | 26/08/2013 16:57

Să fii incapabil de perfidie într-o lume în care această atitudine este un mod de viaţă nu poate fi decît un dezavantaj. Păstrarea inocenţei, încrederea în oameni, bunele intenţii, principiile, moralitatea devin, astfel, îngrădiri ale instinctului de supravieţuire care, îngropat în atîta nobilime, este anesteziast. Nikolaevici Mîşkin pozează, astfel, în ipostaza de inadaptat, care nu ştie să joace în ritmul celorlalţi. Deconspirarea lui este una vădită, fiind condamnat să-şi asume condiţia superioară şi, implicit, singurătatea. Descriind tragedia unui inadaptat, romanul de faţă îşi demonstrează valoarea prin talentul scriitoricesc al lui Dostoievski. Galeria de personaje complexe, atent construite de autor pentru a ilustra mentalitatea tipic rusească - societatea roasă de interese, urmărind în permanenţă afacerile, moştenirile, alegînd propăşirea socială în detrimentul iubirii - descrierile ample, naraţiunea purtată pe mai multe planuri, toate acestea sînt indici de identificare ale stilului dostoievskian, în care minuţiozitatea şi spiritul acut de observaţie sînt stringente.

Idiotul Nota 10

de Anonim | 25/08/2013 00:15

Romanul, apărut în 1868, devenit un clasic al literaturii, este scris de F. M. Dostoievski. Pentru cei care vor să-şi încuie prietenii, mai ales atunci când Google nu e la îndemnână, F.M. vine de la Fiodor Mihailovici. „Idiotul” e povestea unui prinţ care credea în bunătatea înnăscută a fiinţei umane şi care e luat drept prost de înalta societate în care se reîntoarce după perioada de timp petrecută la un sanatoriu, prinţul Mîşkin fiind suferind de epilepsie. Bun observator al psihicului omenesc şi deosebit de priceput în a aşterne aceste obervaţii pe hârtie, Dostoievski creează o operă complexă în care oamenii se arată exact aşa cum sunt, fiinţe iraţionale, pătimaşe şi instinctive.

Idiotul Nota 10

de Daniel (Quinet) | 01/08/2013 01:52

Aflat in fata unei capodopere literare, precum este “Idiotul”, scrisa de un romancier considerat, printre multe altele, a fi fost inzestrat cu o patrundere psihologica a societatii sale multa mai buna decat a multor psihologi, mi-e foarte greu sa expun esenta lucrarii in cateva fraze. Dostoievski reuseste in romanul acesta sa creeze un personaj emblema pentru intreaga literatura: printul idiot Miskin. De ce idiot? Pentru ca printul era de o inocenta nefireasca, de o sinceritate neinteleasa si de o bunatate prost interpretata pentru societatea in care era asezat. Problema lui nu este idiotenia, ci curatenia sufleteasca de care da dovada in mijlocul unei societati pierdute.

l'innocente Nota 10

de Florin Pojoga | 31/07/2013 23:28

idiotul este cartea mea de suflet. dostoiesvski exploreaza aici tema inocentei, a naivitatii violate de interese meschine. printul miskin este un om care vede tot ce e bun in omenire si in indivizii care o alcatuiesc. aceasta caracteristica a sa este pusa de toti ceilalti pe seama bolii de care sufera, epilepsia, dar un cititor atent va descoperi usor ca acesta este doar un pretext. femeia pe care o iubeste, rudele, prietenii, toti cunoscutii sai il folosesc intr-un fel sau altul, pentru propriile interese. iar el, generos, umil, visator, isi revarsa depozitele afective asupra tuturor, incapabil de judecata care diferentiaza scopul de mijloc, fatada de esenta. esecul sau, degradarea sa, vine din dezamagirea pe care o resimte din ce in ce mai acut. spre sfarsitul cartii el nu ne mai apare ca un idiot - medical vorbind - ci ca un romantic incurabil, un om care desi recunoaste realitatea cu toate aspectele sale negative, refuza sa i se adapte. sfarsitul sau vine ca o mantuire de toate cele lumesti, ca o scapare, apoteoza si acuza. idiotul este sfant, la dostoievski, si viceversa.

Adaugă o recenzie
Trebuie să te autentifici pentru a adăuga comentarii/recenzii.