Grigore Bãjenaru (1907-1986), prozator, fiul Anei (n. Grigoriade) si al lui Ion Popescu-Bãjenaru (institutor, publicist si autor de manuale scolare). Viitorul scriitor încheie cursul primar la o scoalã din Bucuresti, frecventeazã apoi Liceul „Gh. Lazãr“, luând bacalaureatul în 1926. Licentiat în filosofie si litere. Sustine doctoratul în 1938. Debuteazã ca autor de basme; publicã si snoave, amintiri, povesti, versuri în diferite reviste atractive pentru cei mici.
„Povestitor «nãscut» [...], cultivã dezinvolt un aliaj de haz destins, bonom, vervã surâzãtoare ori ironie subversivã, iar ca revers, un gen de evocare agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea care îi aduce recunoasterea e „Cismigiu et comp.“, o odisee de licean simpatic, sturlubatic premiant, aplaudat ori, dupã caz, temut de rivalii «lãzãristi», irezistibil umorist si mim. Amestec de lirism si de umor, de stil colocvial si anecdoticã spumoasã, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promotii de adolescenti postbelici, a continuat sã fie editat (1946, 1947 s.u.)...“ (Academia Românã, Dictionarul general al Literaturii Române)