Inainte ca ochiul sa-si fi terminat privirea

Poeta de avataruri, Nora Iuga asaza semnul egalitatii intre fenomene de o derutanta diversitate. De aceea, constructul insoliteaza, insa drumul pe care il parcurge nu este de la obiect la subiect – acesta reducand totul la dimensiunile lui –, ci de la subiect la obiect, ca act al descoperirii si al cartografierii. Versul se obscurizeaza, aparentul dicteu automat inerveaza simturile, onirismul indeparteaza pe cei nechemati; dar, dincolo de scenografia de improvizatii, in spatele pletorei divagante, se coaguleaza o ravna pentru enormitati si teribilitati. (…) De aceea, discursul se desface pe o spirala desfasurata in toate planurile temporale si senzoriale, in fotograme care suprapun cadre cu totul opozabile, ceea ce poate ingreuna lectura. Dar este un efort pe care i-l ingaduim acestei poezii tinere, dionisiace, congestionate. - Rita Chirian