Privind inauntru

„Am adunat în cartea aceasta drumul meu spre sine și lecțiile mele. Poate vor mai fi de folos cuiva, drumeț rătăcit pe calea vindecării. Este darul pe care îl întorc vieții, că m­a îngăduit și așteptat să mă întorc cu fața spre ea.“ Petronela Rotar

Privind înăuntru îi oferă cititorului o descriere a călătoriei lungi și anevoioase, cu suișuri și coborâșuri, cu obstacole și victorii, către acceptarea și împăcarea cu un sine rănit, care a adunat traume de când se știe. Este povestea zbuciumului și zbaterii sinelui care se apără de realitatea poate prea crudă pentru a fi suportată și care recurge la mecanisme de protecție ce­l ajută să supraviețuiască, dar care îl izolează totodată de realitate. Este și povestea luptei — în ani de terapie, individuală și de grup — cu aceste mecanisme, dar și povestea drumului către vindecarea eului rănit și împăcarea dificilă cu sine.

O carte care descrie dureros de deschis cele mai profunde traume și care te pune pe gânduri, dar îți oferă și speranță, pentru ca există o cale spre vindecare, cu prețul unui efort remarcabil.

Petronela Rotar (născută în 1977, Brașov) este scriitoare, psiholog și blogger. A fost jurnalist vreme de 18 ani, lucrând ca reporter, editor și prezentator la ProTV, Antena 1, Realitatea. Blogul ei, petronelarotar.ro, este unul unde spune lucrurilor pe nume, din suflet, cu curaj și fără perdea.

Petronela are doi copii și în prezent se pregătește să devina psihoterapeut. A debutat în 2014 cu un volum de poezie, O să mă știi de undeva, și a publicat de atunci încă șase cărți, fie poezie, fie proză scurtă, fie roman, cea mai recentă, Ajută-mă să nu dispar, apărând în 2019. Privind înăuntru a fost publicată prima dată în 2018. Aceasta este ediția a doua, revizuită. La

Editura Trei a mai apărut ediția revizuită a romanului Orbi (2021).

„Știu, am fost obișnuiți de literatură și filme să credem că amorurile care se lasă cu sinucidere, cu așteptat zeci de ani, cu năbădăi și alte comportamente toxice sunt marile iubiri. În realitate, astfel de iubiri sunt foarte puțin iubire și foarte mult componente psihologice care țin de răni, de comportamente dezadaptative sau, din contra, supraadaptative și toată lumea suferă în ele. Or, iubirea nu ar trebui să fie suferință, contrar clișeelor și credințelor limitative de care e plină arta.“

Petronela Rotar