Studiul limbii române are o însemnătate cu totul deosebită în formarea tineretului şcolar. Este ştiut faptul că principala sarcină a ciclului primar este aceea de a-i familiariza pe elevi cu cele mai eficiente tehnici şi instrumente ale activităţii intelectuale, iar cele mai importante instrumente ale activităţii intelectuale sunt cititul şi scrisul.
A învăţa pe micii şcolari să scrie şi să citească înseamnă a-i învăţa cum să înveţe folosindu-se de aceste instrumente de cunoaştere. Am conceput această lucrare, plecând de la importanţa însuşirii corespunzătoare a limbii române fără de care nu poate fi concepută evoluţia intelectuală viitoare la celelalte obiecte de învăţământ şi continuarea, în orice fază a existenţei, a procesului de învăţare. Cititul, ca mijloc de exprimare, de comunicare, are o evidentă funcţie de cunoaştere, însoţind întreaga activitate de învăţare.
Este de necontestat faptul că, cel puţin în primele clase ale şcolii, elevii care sunt buni la limba română, în cele mai multe cazuri, sunt buni şi la celelalte obiecte de învăţământ, astfel înlăturându-se insuccesele şcolare la celelalte discipline. De aceea este necesară însuşirea corectă a citirii încă din primele zile ale şcolarizării, învăţare care presupune cunoaşterea şi respectarea unor reguli de bază ale citirii. Încălcarea acestor reguli este sursa greşelilor.