Dacă raftul din biblioteca de acasă ar putea să combine memorialistică, design, arhitectură și cinema – ăsta ar fi combo-ul potrivit. Sunt aici cărți care vorbesc despre oraș ca despre un corp viu: care simte, uneori suferă și se regenerează. Dar sunt și cărți despre oameni, despre cum orașul și evenimentele care îl traversează lasă urme asupra celor care îl locuiesc. Raftul nostru e ca o hartă emoțională – și culturală – a ediției UrbanEye Film Festival din acest an (30 octombrie – 9 noiembrie, București).

Tema ediției #12 vorbește despre goluri – urbane sau interioare – și despre puterea de a construi mai departe. Filmele din program privesc spre orașe fragmentate din cauza crizelor politice globale, spre spații care se reinventează; altele urmăresc ce se întâmplă când pierderea devine o formă de memorie comună. În același fel, cărțile de pe raftul nostru, din categorii aparent fără legătură între ele, comunică tocmai prin semnificațiile pe care le pot avea golurile.

Dacă Uranus Acum și Case din București documentează felul în care orașul își recuperează identitatea prin restaurare, Design incluziv și Dincolo de norme propun arhitecturi ale empatiei. Pentru că ediția din acest an marchează și zece ani de la incendiul din clubul Colectiv, am adunat și câteva volume care poartă urmele acelui moment. Tezele de doctorat despre arhitectură și urbanism ale colegilor noștri pe care i-am pierdut atunci, co-fondatori UrbanEye, cercetează golurile urbane și policentralitatea metropolitană. Alături de ele, On Grief and Grieving și Trauma and Memory deschid conversația despre traume și vindecare.

Așa cum o face și festivalul, un loc al diferitelor intersecții dintre arhitectură și cinema, raftul nostru încearcă să dea formă golului – nu neapărat pentru a-l umple, ci pentru a-l înțelege.