Don Zorba il bate pe Don Quijote
Nota 10
Miguel de Unamuno scria un elogiu catre Don Quijote, La mormantul lui Don Quijote. Oricat de mirific ar fi portretul curajosului cavaler, doar rostind cuvantul ‘mormant’ , admitem ca Don Quijote … a murit. Stim foarte bine cine e si ce reprezinta Quijote. Probabil singura importanta trasatura comuna este curajul, doar ca Zorba n-a murit niciodata. Zorba nu are simtul juridic al dreptatii, precum Don Q, el are un simt al dreptatii foarte interpretabil, in functie de umanitatea inconjuratoare. O minciuna care face pe cineva sa zambeasca, poate fi mai nobila decat orice adevar lumesc. De exemplu, Bubulina. Oricine poate vedea ca e un personaj hidos, care repugna, de care nu ai vrea sa ai habar. Doar Zorba vede dincolo de pielea scofalcita, un suflet uitat, un suflet fara riduri, un suflet care a visat si continua sa viseze. Un suflet viu. Un suflet viu ca si al lui. Oricat de exagerata e comparatia la prima vedere, Bubulina e sufletul lui pereche. Trecand peste exegeze inutile, cine e Zorba? Ce-l caracterizeaza definitoriu? Modestia? Hmm,e laudaros ca un adolescent. Frumusetea? E neingrijit, cu dinti ca lopetile si fata de catar. Tineretea? Nici o sansa. Setea de dreptate? I se rupe de dreptate. Curajul? Ne apropiem, dar nici asta nu e. Nu si-ar da viata pentru altcineva ca inconstientul de Don Q... Cred ca ‘miezul’ lui, reactorul lui nuclear este setea de viata. E tot ce-l impinge de la spate. E motorul tuturor actiunilor sale. Setea de viata ii iarta lipsa de modestie, nu el, ci setea de viata il ‘obliga’ sa le stie pe toate si sa le poate face pe toate. Setea de viata il face cel mai frumos barbat din lume. Setea de viata ii sterge anii din calendar. Setea de viata ii da curaj sa ia lumea in piept. Setea de viata il face nemuritor. Nu exista un mormant al lui Don Zorba. In unii dintre noi, Zorba in continuare isi desface cureaua si o cauta cu lumanarea…