×

Muguri pe ramuri și -20% la cumpărăturile peste 200 lei, în perioada 14-16 martie, numai pe carturesti.ro.

Arta alchimiei

Compozitia Compozitiilor - Despre Piatra Filosofala - Despre Arta Alchimiei
10.0 / 10 (1 votes)
NaN
Language:
Romana
Publishing Date:
2016
Publisher:
Cover Type:
Paperback
Page Count:
176
Collection:
Translator:
ISBN:
5948417190318
Dimensions: l: 13cm | H: 20cm

Unavailable
Price applicable only to online purchases!
Free Gift Wrapping!
Free shipping over 150 RON
You can return it in 14 days
You got questions? Contact Us!
Publisher's Synopsis

In tratatul alchimic Compozitia Compozitiilor, Albert cel Mare pleaca de la teoria atribuita lui Hermes, conform careia ar exista mai multe forme substantiale latente in fiecare metal. De unde si posibilitatea de a rezulta forma aurifera si de a transforma astfel in aur (aproape) toate metalele. Aceasta teorie, spune Albert cel Mare, se bazeaza pe paradigma lui Anaxagora, pentru care totul se afla in tot, deci fiecare metal este continut in orice metal. In lucrarea sa De Mineralibus, el afirma ca „transformarea metalelor si transformarea unui lucru particular intr-un altul (mutatione unius in aliud) nu apartin fizicii, ci artei numite alchimie”. Un semn al acestei arte este acela ca „dintre toate stiintele, alchimia este cea care imita cel mai adanc Natura”.

Toma d´Aquino, ale carui doua tratate alchimice (Despre Piatra filosofala si Despre Arta alchimiei) sunt publicate in volumul de fata, afirma ca nu putem transmuta materia, ca nu ii putem schimba natura intima. Ea este netransmutabila intrucat este unica, reprezinta o unicitate. Putem preschimba doar aspectele exterioare ale metalelor, speciile. El spune ca adevaratul aur, cel filosofic, se obtine per calorem solis (lumina astrala), in loco determinate (athanor).

„Scrierile nepretuite despre alchimie (ale lui Toma d´Aquino) ne ofera dovada unei practici a acestei filosofii speciale si secrete pe care, cel putin, a vazut-o practicata de Albert cel Mare, pe care-l citeaza in lucrare a fi maestrul sau in aceasta stiinta. Acest mic tratat nu contine decat opt pagini si este tot ceea ce am citit mai bun in acest domeniu.”
Reviews and comments

Purificare, de Sofi Oksanen Nota 10

de Anonim | 22/03/2012 15:01

N-am înţeles niciodată de ce scriitorii nu sunt atenţi la ce titluri mai sunt disponibile pe piaţă. Pentru mine Purificare însemna până acum câteva zile Sarah Kane şi se scălda într-o lumină de faianţă galbenă în ritmuri de Sting, aşa cum şi-a imaginat-o Andrei Şerban pe scena Teatrului Naţional din Cluj Napoca. Dar uite că finlandeza asta, Sofi Oksanen, îşi numeşte romanul Purificare (Editura Polirom, 2012, 24,95 lei), inspirându-l dintr-o piesă omonimă scrisă tot de ea cu un an înainte, în 2007. Un roman tradus în peste 40 de ţări cu numeroase premii la activ (printre care Prix Femina Etranger, 2010). Iar după ce l-am devorat ca un şoarece de bibliotecă într-o seară jumate cred că titlu mai potrivit nu putea avea. Şi cel mai probabil de acuma în mintea mea alambicată Purificare va fi şi o casă cu grădină şi dependinţe secrete, la marginea unei “păduri estoniene minunate”, care desparte şi apropie destine mai ceva ca magneţii în formă de potcoavă. În primul rând, dacă vă apare în faţă pe vreun raft, nu vă speriaţi de descrierea de pe spate făcută de “The Economist” – veţi putea citi şi noaptea cartea asta, dar cu o oarecare strângere de stomac, de parcă pielea s-a uscat, a făcut coajă, a intrat la apă şi vă trage în interiorul ei. Apoi, ignoraţi fotografia de pe copertă – nu-i nicidecum glam cum aţi putea crede văzând picioarele lungi şi aproape perfecte, sau cu substrat religios – a se vedea poziţia de cruce. Şi dacă nu vă prinde din prima parte – descrieri lungi şi metafore tăioase (“Dar estoniana fetei avea un altfet de gust, ceva mai vechi, ceva îngălbenit şi ros de molii. Acea vorbire degaja un ciudat miros de moarte.”), continuaţi şi o să vă afundaţi într-o dramă de familie mocirloasă întinsă pe mai bine de 50 de ani, unde orice nou amănunt scoate la iveală alte şi alte încrucişări de situaţie. Dacă v-a plăcut Bastarda Istanbulului (Editira Polirom, 2007), o să vă placă şi Purificare. Dacă nu aţi citit romanul turcoaicei Elif Shafak, e timpul să o faceţi [De ascultat un discurs de-al lui Elif Shafak despre arta povestirii aici.] Revenind. “Părul încurcat la tâmple şi stătea iţit în aer precum o urcehe în plus, întotdeauna în alertă.” Sofi Oksanen construieşte piste false. Nu te lasă să îţi dai seama unde se va duce cu povestea. Adică doar îţi dă impresia că te lasă. Vei intui cu uşurinţă că fata pe care bătrâna estoniană o găseşte în curte e o fugară – mai întâi de sărăcia din Rusia post-URSS şi apoi de peştele ei, care iniţial îi promisese Occidentul şi lumea bună; că această fugară nu a apărut de niciunde fix la ea, ci că îi e cumva rudă. Dar nu asta e povestea pentru care Purificare mi-a ocupat o seară jumate. Cu o singură fotografie, un amănunt căruia nu i-ai da prea mare importanţă, scriitoarea finlandeză uneşte cele două lumi – a lui Aliide Truu, bătrâna care pândeşte muşte cu ura cu care ar putea ucide un om, şi a Zarei, fata care respiră prin toţi porii frică, cu “pielea precum pulpa unui măr caramelizat cu scorţişoară proaspăt tăiat”, fără cale de întors. ( puteti citi recenzia integral accesand http://

Add a review
You need to authenticate in order to add a review.