Doctor Doom

Nota 9

Eric-Emmanuel Schmitt îşi propune să ne arate că fiecare dintre noi ar putea deveni Hitler, că oamenii se distanţează şi chiar îl caricaturizează pe monstrul care a dus la zeci de milioane de morţi pentru a se disculpa pe ei înşişi. Hitler a fost un individ excepţional, un geniu al răului dincolo de limite şi nu are nimic în comun cu mine sau cu tine. Ne grăbim să-l catalogăm drept nebun, drept scelerat, şi să ne liniştim că nu am putea face aşa ceva. Or, spune Schmitt, “aşa arată capcana definitivă a bunelor intenţii.” Romanul urmează două piste: una este viaţa reală a lui Hitler, iar cealaltă este o variantă de viaţă pe care ar fi putut-o avea, dacă doar câteva detalii s-ar fi întâmplat altfel. Dictatorul nazist este, de-a lungul poveştii, Hitler, în timp ce personajul fictiv, dar posibil, este numit Adolf H. Din punctul meu de vedere, acest roman este o lecţie despre asumarea propriei vieţi, despre cum binele sau răul se propagă în funcţie de răspunsurile noastre la ceea ce ni se întâmplă şi la ce ascundem în noi, iar pentru această lecţie scriitorul francez a crescut în ochii mei.