Vezi mai multeBen. Corlaciu (1924-1981) a fost un poet și prozator român reprezentativ pentru generația literară a războiului, autorul a opt volume de poezie și antologii: Tavernale (1941), Pelerinul serilor (1942), Arhipelag (1943), Manifest liric (1945), Poezii (1969), Starea de urgență (1972), Poeme florivore (1972) și Arcul biologic (1974) și al mai multor cărți de proză, printre care romanele Moartea lângă cer (1946), Cazul doctor Udrea (1959) și Baritina (1965). Membru, în adolescență, al grupării „Albatros”, a ales în 1975 calea exilului, trăindu-și ultimii ani la Paris, unde i-a apărut postum volumul autobiografic Tout espoir sera puni (1984).
Despre Elanul interzis:
Antologia Elanul interzis. Poezii alese (1941-1974) este o primă tentativă de recuperare a poeziei lui Ben. Corlaciu și apare la Casa de Editură Max Blecher la puțin timp după împlinirea, pe 6 martie, a o sută de ani de la naștere. Am făcut-o încrezător în puterea acestei lirici de a-și emoționa și pune pe gânduri cititorul — și uneori chiar de a-l zgâlțâi, cu bătăiosul ei spirit neoavangardist de la început, dar și cu răbufnirile mai ponderate de la maturitate. Spirit ce nu l-a părăsit pe Corlaciu nici chiar când insurgența sa fundamentală a părut să ațipească sau să se acomodeze. Trecut prin turbioane existențiale care i-au pus în câteva rânduri la grea încercare integritatea și puterea de a continua, aparent uitat ca scriitor (și tocmai împotriva uitării am alcătuit această carte, la fel ca pe cea de acum cinci ani și jumătate, ce se ocupa de întreaga generație poetică a războiului), Ben. Corlaciu este un învingător.
Claudiu Komartin