Nota 10
Germanofilii au fost acea parte a clasei intelectuale care au susținut Puterile Centrale înaintea și în timpul Primul Război Mondial. În rândul germanofililor se regăsesc politicieni de marcă precum Petre P. Carp și Constantin Stere, sau scriitori consacrați precum Tudor Arghezi și Ioan Slavici. În mentalul colectiv și în scrierile istoricilor germanofilismul a fost, asemenea mizeriei, ascuns sub un preș al uitării. Asta din dorința de a portretiza societatea românească drept unită în jurul acelorași idealuri politice, precum și pentru că s-a considerat că germanofilii au pierdut dezbaterea, în urma înfrângerii Puterilor Centrale și a constituirii României Mari. Dar lucrurile nu sunt așa de simple, și putem înțelege din cartea lui Boia că opțiunea lor în materie de geopolitică s-a bazat pe argumente temeinice. De exemplu, ei considerau că cel mai mare pericol pentru România îl reprezintă Rusia, și că este în interesul României să fie aliată cu un bloc puternic format din state ale Europei Centrale. Chiar dacă nu au avut dreptate pe termen scurt, pe termen mediu temerea lor s-a adeverit, Rusia sovietică înglobând România în sfera ei de influență după Al Doilea Război Mondial. Cartea aceasta este o dovadă că istoria chiar poate fi magistra vitae, dar nu în înțelesul clasic, de a oferi exemple de bună practică sau avertismente. Ce ne învață de fapt povestea germanofililor este că dreptatea este o noțiune relativă, că dreptatea unei generații poate fi nedreptatea generației următoare, și că conflictele ideologice ale prezentului vor fi privite dintr-o optică diferită în viitor.
